Principala cauză a dramei petrecute vineri seară pe „Dinamo„, când fotbalistul Patrick Ekeng s-a prăbușit pe gazon și a murit din cauza unui stop cardiorespirator, este reacția neprofesionistă a doctorilor prezenți și nefolosirea aparaturii de pe ambulanță, afirmă o sursă de la Spitalul de Urgență consultată sâmbătă de ProSport.
Revoltă și indignare. Acestea sunt cuvintele care pot caracteriza starea de spirit a sursei care a explicat pentru ProSport, sâmbătă, greșelile comise de cadrele medicale prezente vineri la stadion, în timpul partidei Dinamo-Viitorul. Întreaga operațiune de acordare a primului ajutor a fost greșită, Ekeng a pierdut minute „egale cu o veșnicie”, fotbalistul nu a beneficiat imediat de defibrilator și oxigen, „aparatură banală și obligatorie” care ar fi însemnat diferența dintre viață și moarte.
Citiți mai jos un rechizitoriu teribil: cum poți muri în direct, în România, cu trei doctori lângă tine (medicul de pe ambulanță, medicul de la Dinamo, medicul de la Viitorul), niciunul capabil să înțeleagă că ai intrat în stop cardiorespirator și că trebuie să ți se aplice manevre de resuscitare pe care, în mod normal, ar trebui să le știe și un asistent medical.
„S-a pierdut mult timp până au venit, până l-au luat, până l-au dus… Și în tot timpul ăsta nu i-au făcut nicio manevră de resuscitare”
Sursa ProSport a asistat la tragedie de acasă, din fața televizorului: „Din ce am văzut, lui trebuia să i se acorde primul ajutor acolo. Să se facă manevre. Pe loc sau imediat, lângă teren. S-a pierdut mult timp până au venit, până l-au luat, până l-au dus… Și în tot timpul ăsta nu i-au făcut nicio manevră de resuscitare. Pe teren și cât l-au scos în afară au fost clare imaginile: nu i-au făcut nicio manevră. Și a fost… La autopsie se va ști ce s-a întâmplat. Ei iau tot felul de chestii să îmbunătățească performanțele, dar buba e și de problemele astea de la noi, cu manevrele astea scurtcircuitate. Că ajutorul e acordat fără eficiență. Trebuia acordat imediat. Dacă nu e dat în primele minute…”.
„Era clar că se impunea manevră de resuscitare”
Jucătorii de la Viitorul au ajuns primii lângă Ekeng. Ambulanța a ajuns după aproape 3 minute. Intervalul, spune specialistul care a vorbit pentru ProSport, a contat enorm în deznodământul tragic. FOTO: Mediafax
E posibil să nu fi știut medicii prezenți la fața locului ce se întâmplă? E posibil să fi interpretat greșit ce a pățit Ekeng? E exlus, spune sursa ProSport: „Orice medic și orice asistent medical trebuie să facă manevre de resuscitare. Nici nu trebuie să fii doctor. Trebuie să fii cadru medical, să–ți dai seama că nu mai are puls, că nu mai respiră sau că… Eu l-am văzut pe imaginile în direct. El s-a prăbușit pur și simplu, era inconștient, ochii ieșiți în afară și avea un fel de spumă la gură. Era clar că se impunea manevră de resuscitare. Doar dacă îl priveai. Nu trebuia să mai pui mâna pe el. Imediat, pe loc, el trebuia… Trebuiau manevre de masaj cardiac și, eventual, și respirație artificială sau gură la gură. Dar masaj neapărat, masajul cardiac era obligatoriu acolo, pe loc”.
„S-au blocat”
E posibil să nu fi știut doctorii de pe ambulanță, de la Dinamo și de la Viitorul ce să facă? Nu, mai degrabă e lipsa de reacție. Pur și simplu s-au blocat. Din lipsă de experiență, din lipsă de antrenament: „Cred că aici n-a fost chestie de pregătire a cadrelor medicale. Pur și simplu, într-o situație din asta se blochează. N-au experiența asta, n-au simulări, n-au… Nu știu. Pur și simplu cred că se blochează, nu știu ce să facă. Se gândesc că e spitalul aproape, că vine ambulanța… Au trecut mai mult de două minute. E ca la un caz de înec, de exemplu. Dacă nu îl scoți imediat pe ăla și-l…”.
„Poate au zis că spitalul e aproape. Dar nu faci așa ceva. E inacceptabil”
Ekeng e urcat în ambulanță, cineva dinăuntru dă OK-ul: se poate pleca spre spital. Este momentul în care soarta fotbalistului e pecetluită, manevrele de resuscitare vor mai întârzia alte câteva minute decisive. FOTO: Mediafax
Ce șanse ar fi avut Ekeng, chiar dacă s-ar fi intervenit eficient? Asta e o întrebare foarte grea. Depinde de cauză. Nimeni nu se poate pronunța. Dar un lucru e cert: „El ar fi avut șanse dacă i se făceau manevre imediat. Ar fi avut șanse să scape, asta e clar, cu siguranță. Doar dacă nu ar fi avut vreun anevrism, să fi plesnit. Asta se va vedea la autopsie. Să-ți plesnească pur și simplu inima sau un vas mare, și atunci n-aveai ce să-i faci, cu toate manevrele. Dar e clar și aspectul ăsta: indiferent ce se găsește la autopsie, nu s-au acordat manevrele de prim-ajutor, de resuscitare, așa cum trebuia. Nu s-au acordat acolo, pe teren. Nu se poate așa ceva! După ce trec câteva minute… Că zic ei că ambulanța a venit într-un minut jumate… Aiurea, a făcut mai mult! Până s-au dumirit ei, până l-au pus pe targă, până l-au urcat în ambulanță… Deci sunt câteva minute. Și pentru un om e fatal. S-au făcut aiurea. Ă‚știa sunt pasibili de sancțiuni, deci nu… S-a văzut că nu au acordat manevrele. Este o neglijență crasă asta. Poate s-au blocat, s-au panicat, n-au știut ce să facă, au zis că e spitalul aproape, dar… nu faci așa. E inacceptabil. S-au panicat, au mizat pe faptul că e spitalul aproape. Dar nu contează. Că, uite, nu te salvează dacă nu faci imediat treaba”.
Conducerea „Puls”: „Ambulanța avea defibrilator”
Problema ambulanței. Închirierea acesteia cade în responsabilitatea clubului gazdă. În cazul de față, Dinamo. Dinamo are, încă de pe vremea lui Nicolae Badea, un contract cu „Puls”. Un angajament pe care Ionuț Negoiță l-a preluat și l-a dus mai departe. „Sunt curios ce dotări are ambulanța aia. Știi, după ce s-au întâmplat cazurile celelalte (n.r. – Vrăbioru, în 1999, și Hâldan, în 2000), că erau toți obligați să aibă defibrilator? Ă‚știa trebuiau să-i aplice… Una din șansele lui era să-i administreze șocuri electrice. Dar eu n-am văzut nicio chestie de genul ăsta. Sunt curios salvarea lor ce dotări are. Tu pe salvarea aia trebuie să ai defibrilatorul, e obligatoriu, și trebuie oxigen. Dacă lui nu i-au pus nici măcar oxigen, păi minutele alea au fost o veșnicie! Măcar defibrilatorul și oxigen dacă aveau„, explică sursa de la Spitalul de Urgență.
Contactată de ProSport, Pușa Mânzală, directorul de relații contractuale de la „Puls Medica”, ne-a declarat: „Nu este adevărat că în mașină nu era defibrilator. Nu vreau să vorbesc. O să discut in firmă și, dacă factorii de decizie sunt de acord sa discute cu dumneavoastră, vă vom contacta”. În urma acestei afirmații apare imediat o altă întrebare: de ce nu s-a folosit imediat, acolo, pe gazon sau lângă el, defibrilatorul? Un posibil răspuns poate fi afirmația medicului Liviu Bătineanu, de la Dinamo, în dialogul cu ProSport: „Echipajul de ambulanță mi s-a părut mai speriat decât toți cei din jur. Jur”.
În 2014, „Puls Medica” a avut venituri de 7 milioane de lei. Instituția este acreditată de Direcția de Sănătate Publică București.
„Îi faci masaj și-i dai oxigen. Adică niște chestii banale”
Revenim la îngrozitoarea moarte a lui Ekeng, caz în care poliția a deschis dosar penal in rem pentru ucidere din culpă și neglijență în serviciu. Sursa ProSport explică de ce folosirea defibrilatorului și a aparatului de oxigen, despre care responsabilii „Puls” spun că existau în ambulanță, ar fi putut însemna evitarea unei tragedii: „Oxigenul îl ajută pentru că într-o astfel de situație nu se mai oxigenează nimic, inima nu mai pompează. Oxigen combinat cu manevre de resuscitare. Îi faci masaj și-i dai oxigen, ca să nu-i mai faci respirație gură la gură, că n-ai cum pe drum. Dar măcar îi vine oxigenul din fiecare masaj. Adică niște chestii banale. Un defibrilator și un aparat de oxigen. Nu era ambulanță de tip SMURD, ca să știu ce dotări are. E ditamai clubul, nu e din liga a zecea, să spui că nu-și poate permite…”.
„Trebuie să știi ce să ceri și ăia trebuie să știe ce să trimită”
Dar cum sunt clasate ambulanțele? Există posibilitatea să ai o salvare fără defibrilator și aparat de oxigen? Răspunsul e da: depinde ce a cerut Dinamo. „Nu este o dotare standard pe ambulanțe. Uite, la Serviciul de Ambulanțe, dacă suni, ugențele sunt împărțite. Sunt ambulanțele private care preiau, de exemplu, urgențele de gradul III, să zicem. Sună unul și spune că-i e rău, că are febră… Nu zice s-a prăbușit, a leșinat etc. Și se duc cu mașină cu doctor, dar ei nu sunt obligați să aibă dotări pe care le are o ambulanță de urgențe de gradul I sau II. La evenimente de genul ăsta sunt prezenți, dar nu toate salvările au defibrilator sau… Trebuie să știi ce să ceri și ăia trebuie să știe ce să trimită”.
În loc de concluzie: „Dacă la un nivel din ăsta nu se face cum trebuie, dar la un meci de copii?”
Omul încheie cu o întrebare normală pentru noi, imposibilă pentru conducătorii de cluburi din România, locul unde orice dramă, oricât de grozavă ar fi ea, nu schimbă nimic: „Dar normal ar fi fost să aibă în club o ambulanță cu toate dotările, care să fie a lor. Pentru că un club are foarte mulți sportivi. Ce fac secțiile alea de copii? Juniorii? Dacă se întâmplă la un copil chestia asta? Îți dai seama, dacă la un nivel din ăsta, cum e un meci de Liga 1, nu se face cum trebuie, dar la un meci de copii? Unde e ambulanța? Unde e doctorul?”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER